miercuri, 14 noiembrie 2012

Frumusetile padurii

Oricat am umbla prin padure nu putem afla  decat o mica parte din secretele ei .Cum sintem departati de natura ,acum ne este si mai greu  de a ne folosi din beneficiile ei.De ce sa mai adunam uscatura rupta de vant  pentru foc,cand gasim peleti din lemn gata ambalati la magazin (deh-centrala ,lux, curatenie). Nu mai folosim frunzisul uscat din padure ,pentru asternut la animale,pentru ca nu mai avem animale sau sant pe cale de  disparitie.(gasim carne gata ambalata si nu mai lucram  un an pentru a creste noi ceva).
 Terenurile noastre majoritatea au inceput sa se impadureasca ,pomii fructiferi sau uscat,sau au fost cotropiti de padure si arbusti.Dupa 1990 toti locuitorii de la sate s-au bucurat ca si-au luat pamantul inapoi de la  CAP,si sint liberi sa il lucre dar entuziasmul nu a tinut mult.Oamenii au imbatranit .unii s-au mutat la cimitir tineretul s-a mutat la oras,si asa agricultura a ajuns nerentabila.
 
 Vin strainii si cumpara pamant la greu ,deoarece noi nu mai avem responsabilitatea si discernamantul de al administra.Curand cred ca o sa ajungem o natie de chiriasi la noi in tara.Oriunde ai merge  si discuti despre agricultura deseori auzi cuvintele"nu-i rentabil"-de la unii tineri.Toti ar vrea un castig imediat cu bani multi si fara a transpira un pic.
 Totusi nimic nu se compara cu un peisaj de toamna,cand inca nu au cazut toate frunzele din copaci.Zi de noiembrie cu soare si caldura ,minunata pentru drumetie.
 Un stejar frumos care isi etaleaza mandru coronamentul si frunzisul, biruitor.El s-a dezvoltat in afara padurii si a dezvoltat un coronament in toate directiile,cum zicem noi la fatie.
 Alt stejar care aproape si-a incheiat viata si acum imbogateste solul  cu substante nutritive ce vor fi folosite de alti copaci , plante si animale ca hrana.
 Aceasta gramajoara de par  si oase  a fost regurgitata de catre o buha ,din hrana care a folosit-o si nu i-a fost pe plac-vreun soricel.Am si vazut-o ,a zburat in varful copacilor , nu am reusit sa o fotografiez.
 Mi-a atras atentia  aceasta buba de carpen,care cred ca in viitorul apropiat am sa o colectez pentru ceva mestereli.Chiar urmaresc in teren asemenea opere ale naturii pentru unicitatea lor.
O scara foarte interesanta  din iasca ,care a crescut pe acest fag batran.
 Tot pe el a crescut si acest pleurotus,comestibil.
 Tineret de iasca

Acest fag l-am comparat cu un zid de escalada,de jos pana catre varf au crescut  aceste ciuperci
 Frumoase umbrelute..
Si din resursele padurii am cioplit aceasta lingura de  cires,
 Dintr-o tulpina de mar paduret  uscat am cioplit aceasta canita  care este inca in lucru.Dupa cateva zile chiar daca am tinut-o in punga de plastic am  observat doua crapaturi mici.Am citit despre Kuksa la micul mester  pe blog si am aflat ca trebuie fiarta in apa cu sare.Astazi am fiert-o si eu cateva ceasuri ,si iar in punga de hartie si plastic.
 Lingura si canita pe suportul de cioplit.
Oare ce se poate lucra din aceste bucati de iasca? Trebuie studiat si mesterit cate ceva,Maruntite se folosesc la aprinderea usoara a focului,Taiate fasii in vechime se foloseau la  oprirea hemoragiilor.Unele din ele sint si medicinale.Prin secuime  se fac si ceva coloape (palarii) din ele.
Zilele acestea am aflat o veste care m-a necajit si ingandurat.Un consatean care se ocupa de taiat si vandut paduri a aflat ca este o lege pe la astia silvicultorii ca toate padurile care au depasit varsta de 80 de ani trebuiesc taiate deoarece de aici in colo se produc pagube din cauza imbatranirii copacilor si trebuie valorificati.Deci cum a zis micul mester sa mergem la padure pana mai avem unde ca astia nu se lasa pana nu ajungem ca prin Irlanda sau Islanda.Poate ar trebui platiti niste tipografi sa faca niste atlase frumoase cu imagini din fostele paduri,chiar daca plantam acum numai copii copiilor se vor plimba  pe acolo .Totusi natura inca mai are  diferite mecanisme de aparare si poate va gasi ac de cojocul omului lacom.

2 comentarii:

  1. Tot raul spre bine!
    Daca lucratul pamantului a fost aproape abandonat si el s-a refacut de pe urma explatarii intensive de pe vremea C.A.P.-urilor, tinand cont de cererea tot mai mare de produse sanatoase de catre populatia tot mai informata, e sansa sa se faca in viitor agricultura ecologica in Romania. Dar ar trebui sa mai avem conducatori cu viziune care sa nu permita vanzarea terenurilor catre straini si exploatarea industriala a pamanturilor: pentru ei e doar un bun care trebuie stors ca o lamaie. Sunt intreprinzatori straini care exploateaza la maxim pamantul catva ani, il abandoneaza apoicand e distrus, dar e atat de ieftin la noi ca-s permit sa cumpere alte loturi fertile in alta parte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce am scris mai sus are legatura cu o remarca de-a ta din articol. Despre padure pot sa zic ca ne-a fost data sa ne hraneasca, sa ne ocroteasca, sa ne incalzeasca dar si sa ne binedispuna prin frumusetea ei. Dar padurea e cruda cu cei ce nu-i cunosc regulile.

      Ștergere