sâmbătă, 10 decembrie 2011

Noi facem parte din pamint si el face parte din noi.

In prologul cartii  -  Inteligenta materiei  - scrisa de Dumitru  Constantin Dulcan  este reprodusa scrisoarea unui sef de trib indian(Pieile Rosii) adresata Presedintelui SUA in anul 1894,ca raspuns la cererea acestuia de a le cumpara o parte din pamanturile lor.(citat din lucrarea   -La medecine du corpe energetique-  de Jeannine       Fontaine.Mi s-a parut foarte interesant .                                   CONTINUT                                                                                                                             "Cum s-ar putea vinde sau cumpara cerul ori caldura pamintului?  Ideea ni se pare stranie.               Daca prospetimea aerului si murmurul apei nu ne apartin,cum le putem vinde?                                 Pentru poporul meu nu exista colt al acestui pamint care sa nu fie sacru.Un ac de pin care sclipeste,un mal nisipos,o bruma intinsa in mijlocul padurii intunecate,totul este sfint in ochii si in memoria celor din poporul meu.                                                                                                     Seva care urca in arbori poarta in ea credinta Pieilor Rosii; fiecare luminis si fiecare insecta sint sacre pentru memoria si credinta poporului meu.                                                                             Cind albii merg la ceruri si uita locul natal,mortii nostri nu-si uita niciodata acest pamint frumos pentru ca el le este mama.Noi facem parte din pamint si el face parte din noi.                                Florile sint surorile noastre,cerbii,caii,vulturii sint fratii nostri; crestele stincilor,roua preeriilor, caldura din pieptul  poneilor si omul apartin aceleiasi familii.                                                                Acest pamint este sacru pentru noi.Iar apa scinteietoare care se pravaleste in riuri si piriiase nu este numai apa, ea este singele stramosilor nostri.                                                                       ,..Trebuie sa-i invatati pe copiii vostri ca pamintul nostru este sfint,ca fiecare imagine ce se reflecta in apa clara a lacurilor este ca o fantoma care vorbeste despre intimplari, despre amintiri ale vietii celor din poporul meu.Murmurul apei este vocea tatalui meu.                                          Riurile sint surorile noastre; ele ne astimpara setea,ne poarta canoea si ne hranesc copiii.Daca noi va vindem pamintul nostru va trebui sa va amintiti toatea astea si sa-i invatati pe copii vostri ca riurile sint surorile noastre si ale voastre si de aceea trebuie sa le iubiti ca pe fratii vostri.         Noi stim ca omul alb nu intelege modul nostru de a vedea lucrurile.Pentru el o palma de pamint face cit oricare alta pentru ca el este un strain care vine in noapte,isi ia de pe pamint ceea ce ii trebuie si-l paraseste. Pamintul nu-i este frate ci dusman. Isi uita mormintul tatalui sau si isi creste copii fara dragoste de pamintul natal...  El trateaza pe mama sa, pamintul,si pe tatal sau cerul, ca pe lucruri care se pot cumpara,jefui sau vinde, asemenea oilor sau perlelor colorate.                   Lacomia  sa va saraci pamintul si-l va lasa pustiu.                                                                       Eu nu  stiu nimic, modul nostru de a fi difera de al vostru  (...)                                                     Nu exista un colt linistit in orasele omului alb.Nicaieri nu se aude cresterea ierbii primavara sau bataia aripilor de fluturi.                                                                                                             Dar poate ca  este asa pentru ca eu sint salbatic si nu inteleg.                                                                     Zgomotul din orase te asurzeste .Ce ramine din viata  daca nu poti asculta clipocitul apei si cintecul broastelor in noapte?                                                                                                                      Dar poate ca este asa pentru ca eu sint salbatic si nu inteleg.                                                       Indianul prefera adierea vintului care mingiie oglinda iazului si mireasma vintului spalat de ploaia de amiaza sau parfumat de pini.                                                                                                 Aerul este scump omului rosu  pentru ca toti impart acelasi suflu.Animalul, arborele si omul - toti respira la fel.Omul alb nu pare sa perceapa aerul pe care il respira.                                             Asemenea unui muribund ,el nu-i mai recunoaste mirosul... Trebuie sa stiti ca aerul este cu mult mai pretios  si ca suflul aerului este acelasi in toate lucrurile care traiesc. Aerul care a dat stramosilor nostri prima lor respiratie primeste,de asemenea, ultima lor privire.Si daca ne vindem pamintul, voi trebuie sa-l pastrati curat si sfint pentru ca omul sa poata simti mingiierea vintului si dulceata cimpului in floare.                                                                                                         ...Daca hotarim sa va vindem pamint, voi pune o conditie:  omul alb trebuie sa trateze animalele de pe acest pamint ca pe fratii si surorile sale.                                                                                          Eu sint salbatic si nu stiu alt mod de a trai                                                                                   Am vazut miile de bizoni care putrezeau in preerie lasati acolo de omul alb care i-a ucis  din goana trenului.                                                                                                                           Eu sint salbatic si nu pricep cum acest cal de fier care fumega poate fi mai important decit bizonii pe care noi nu-i ucidem decit pentru nevoile vietii noastre.                                                                             Ce este omul fara animale? Daca toate animalele ar disparea,omul ar muri complet solitar, pentru ca tot ceea ce li se intimpla animalelor i se intimpla imediat si omului.                                           Toate lucrurile sint legate intre ele                                                                                                                  Spuneti copiilor vostri  ca pamintul de sub picioarele lor nu este altceva decit cenusa stramosilor nostri... Invatati-i pe copii vostri ceea ce noi i-am invatat pe ai nostri - pamintul este mama noastra si ceea ce se intimpla pamintului,noua ni se intimpla si se intimpla copiilor pamintului. Daca omul batjocoreste pamintul , pe sine se batjocoreste.                                                                    Noi o stim de mult- nu pamintul apartine omului, ci omul pamintului.                                                           Noi o stim bine-  toate lucrurile sint legate intre ele,asa cum singele face legatura intre membrii  aceleiasi familii.                                                                                                                         ,...Nu omul a tesut pinza pamintului ;  el este doar un fir.Tot ceea ce face el cu pinza pamintului, lui isi face. Nici omul alb care are  un Dumnezeu...  nu poate sa nu impartaseasca acest destin comun.                                                                                                                                     Cind ultimul om va disparea de pe acest pamint si cind amintirea sa nu va mai fi decit umbra unei imagini care strabate preeria, riurile si padurile vor pastra spiritul fratilor mei pentru ca ei iubesc acest pamint ca pruncul bataile inimii materne.                                                                                             Dupa toate, noi sintem probabil frati si surori.Exista ceva pe care noi il stim bine si pe care omul alb il va sti poatre intr-o zi:  Dumnezeul nostru este acelasi cu al vostru. Voi credeti ca Dumnezeu este numai al vostru ca si pamintul nostru.Este imposibil. El este Dumnezeul omului si are aceeasi indurare pentru toti oamenii,  albi sau rosii.                                                                                 Cel ce-si murdareste patul va pieri intr-o zi sufocat de propriile sale mizerii.Dar in timp ce noi pierim, voi veti straluci iluminati de forta unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pamint si care,intr-un scop special v-a permis sa ne dominati.                                                                      Acest rost este ciudat pentru noi.Noi nu intelegem pentru ce sint ucisi toti bizonii,  de ce nu sint domesticiti caii salbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sint inabusite de mirosul greu al oamenilor, de ce privelistea frumoaselor coline este tulburata de  strigatele lor.                                       Unde sint desisurile ascunse? Au disparut.                                                                                                    Unde este marele vultur? A disparut si el.                                                                                                     Este sfirsitul vietii si inceputul supravietuirii"                                                                                                       *                                                                                                                                                                     *                                                                                                                                                                 *      Completari ale autorului cartii:                                                                                                              Pamintul este leaganul si sursa de existenta a vietii noastre.Aceasta o stiau, mult mai bine decit noi,oamenii care traiau nemijlocit in natura. In mod paradoxal, in numele civilizatiei si al prosperitatii, l-am uitat, degradindu-l, pustiindu-l. Pamintul a devenit irespirabil.Riscam sa disparem sufocati de propria noastra " opera "                                                                           Daca omul distruge Pamintul care l-a creat si care-l hraneste, inseamna ca doreste sa se  sinucida,ori adevarurile pe care le detine despre sine si natura sint false.