Dupa o lunga perioada de repaos la cioplit m-am apucat intr-o buna zi sa cioplesc o lingura de mesteacan.Prima din acest lemn. Lemnul a fost dintr-un trunchi mic ,chinuit si deseori taiat primavara de lastari pt.maturoaie.Mijlocul are o culoare mai inchisa.Am cioplit-o repede pana a mai avut seva pentru ca merg cutitele mai bine .Lemnul uscat este destul de tare si deci necesita o ascutire mai buna a uneltelor.In timpul mesterelii mi-am adus aminte cat de buna este seva mesteacanului.Calatorind pe net am mai aflat ca din coaja arborelui, arsa intr-un recipient inchis rezulta o solutie uleioasa care e buna contra tantarilor.
Am tratat lingura cu ulei extravirgin de masline .Inimioarele le-am confectionat cu traforajul in prealabil am dat gaura cu un burghiu de 2 mm.Pot sa mananc cu ea dar am ales sa o fac panoplie.Salutare.
foarte faina lingura. pana la urma ai folosit-o sau a ramas ornamentala?
RăspundețiȘtergereA ramas ornamentala,deoarece noi folosim linguri de lemn cumparate din piata si cam toate care le-am mesterit sunt asa.Nu stiu cele date la prieteni daca au o soarta de munca.Mancatul cu lingura de lemn in vremurile noastre este considerat un lucru inapoiat.Poate asa intr-o drumetie ca o simpla dorinta.
RăspundețiȘtergere