Zilele trecute avand un pic de ragaz datorita sosirii ploilor am zis sa cioplesc o lingura si o paleta mai mari pentru amestecat in zacusca sau oale mai mari..Am dat o fuga la padure,am ochit ceva cires,era verde si am purces la treaba.In vreo doua reprize cu tot cu uscare le-am dat gata.Le-am lustruit un pic cu smirglu de 180,le-am tratat cu ulei comestibil de floarea soarelui de vreo doua ori,si acum sunt gata de folosit .Am folosit aceeasi bucata de lemn pe care am crapat-o in doua . Lemnul lingurii este atacat un pic de cari care o face mai originala.Lemnul de cires se ciopleste usor si mi-a placut ca nu a crapat la uscare.Cand lucrezi de placere munca ti se pare foarte usoara si frumoasa.
Intre ele am inceput si o lingura din asta de mancat cu ea,la care mai am de cioplit oleaca.Cand cioplesc,cateodata ma gandesc ca fiecare dintre noi avem capacitati latente care nu le stim si deci nu le folosim.Am avea mult de castigat daca ne-am pune capul la contributie ,sa stim a face mai multe si deci ne-ar fi viata mai usoara.Ei,dar cum toamna bate la usa hai sa mergem sa adunam recolta si sa umplem hambarele ca niste furnicute harnice,pentru ca nu am stat toata vara.Spor la treaba va doresc.
Foarte faine, mai ales lingura cea mare! Eram curios sa fi vazut si o poza din profil... Lemnul de cires intotdeauna da satisfactii: si in timpul lucrului, si atunci cand reusim sa ne admiram produsul final.
RăspundețiȘtergere