Vara sau iarna, orisicind in peregrinarile mele la padure ,imi fac traseul sa intilnesc si unul dintre izvoarele cu apa buna si rece,destul de numeroase in zona de deal de pe aici.Ce satisfactie mai mare vrei sa ai ca dupa o zi de mers prin padure, trecind multe dealuri si vai ,sa-ti potolesti setea cu doua trei cani de apa rece de izvor.Atit de banala apa, care nu o pretuim pe cit ar trebui,ne asigura viata si este nr.1 in toate activitatile vietii.Cind ne aflam in preajma unui izvor ,ar trebui sa facem o rugaciune de multumire ca l-am intilnit si ca exista ,pentru ca odata a fost amenajat de cineva,sa bem apa sa ne indestulam si apoi daca nu putem sa ii facem o minima reamenajare(poate trebuie curatat de pamintul cazut,de frunze...etc)s-a il lasam asa cum este ,macar sa ne luam gunoaiele de la servitul mesei,pentru ca oricine ar veni dupa noi sa se bucure de locul curat si apa rece.Poate am face si unele economii din bugetul personal si asa sarac, daca ne-am aproviziona cu apa de la un izvor din padure ,sau din cele forate acum la mare adincime,daca stim ca este o apa necontaminata,ca este mult mai sanatoasa decit cea de la robinet,trata cu solutii.Chiar si mersul macar saptaminal, la un izvor in padure ,iti da o satisfactie ,poate mergi pe malul unei ape sau printr-o padure proaspat inverzita,sau toamna pe covorul de frunze.Ce mai,sint destule motive sa pleci din casa,si chiar daca stai la tara,poti sa ai un izvor,al tau "proprietate" in inima padurii,din care sa te adapi si daca ai fintina in curte.Trebuie avut grija sa nu exageram cu bautul apei reci mai ales dupa o tura de alergare sau dupa un efort sustinut, deoarece ne poate face mai mult rau.Nici spalatul pe cap sau pe corp cind esti infierbintat la izvor nu este indicat.Ei deci ce sa mai zic,adunarea sticlelor si incolonarea la izvor.
Traim niste vremuri de desacralizare a multor lucruri. Printre ele si apa. Apa s-a banalizat, o gasim imbuteliata chiar si la magazinele satesti. Inainte apa, din izvor sau fantana, era pretuita, se punea o cruce spre pomenirea celui care a sapat fantana au amenajat izvorul. Se varsa un stop de apa in memoria lui.
RăspundețiȘtergereCand eram copil,in drum spre satul bunicilor treceam pe langa o canapea din lemn si langa o firida a zidului era asezata o cofa mare de lemn plina cu apa proaspata si o cana. Alaturi era o mica cruce de piatra. Dupa o ora de mers pe jos era o mare bucurie sa bem apa rece. Intotdeauna cand beam apa stiu ca citeam numele de pe cruce a celui care a amenajat canapeaua si firida. Am trecut asta vara pe acolo: canapeaua si firida cu crucea mai erau. Dar cofa lipsea, locul era uscat, semn ca nu se mai obisnuieste obiceiul. De necaz am scos din traista si am baut apa din sticla de plastic....